Adunare Generală ANAR

12 MAI 2011

Convocare pentru şedinţa Adunării Generale a Asociaţiei
În atenţia tuturor membrilor ANAR

Conform deciziei Consiliului Director, membrii Asociaţiei Naţionale a Aviatorilor din Romania sunt convocați pentru data de 28.05.2011 ora 09:00 să participe la şedinţa ordinară a Adunării Generale a Asociaţiei.
Şedinţa Adunării Generale va avea loc în amfiteatrul BPA aflat la parterul Facultăţii de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Sectorul 1, B-dul Mărăşti, nr. 59.

Ordinea de zi propusă este următoarea:
1) – prezentarea activităţii asociaţiei desfăşurată în cursul anului 2010;
2) – raportul Comisiei de Cenzori a ANAR, privind activitatea financiara a asociaţiei desfăşurată în anul 2010;
3) – aprobarea raportului Comisiei de Cenzori şi descărcarea de gestiune a persoanelor implicate în gestionarea fondurilor asociaţiei, pentru anul 2010;
4) – prezentarea propunerii privind bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2011 şi aprobarea acestuia;
5) – propuneri privind activităţile şi acţiunile asociaţiei care trebuie intreprinse pentru atingerea scopurilor pentru care aceasta a fost constituită.
6) – diverse.

Consiliul Director solicită tuturor membrilor asociaţiei să fie prezenţi la această Adunare Generală ordinară la data, ora şi locul stabilit.
De asemenea, membrii asociaţiei care accesează site-ul nostru sunt rugaţi să sprijine asociaţia şi să anunţe această şedinţă şi altor colegi pe care îi pot contacta, astfel încât să reuşim să fim prezenţi cât mai mulţi membri.
Membrii asociaţiei care, din motive obiective, nu pot participa la şedinţa Adunării Generale sunt rugaţi să mandateze pe un alt membru care va fi prezent la şedinţă. Mandatarea se face conform Statutului ANAR prin completarea şi semnarea formularului tipizat „MANDAT DE REPREZENTARE ŞI VOT” care poate fi luat de pe acest site apăsând cuvântul aici în ultima parte a acestui anunț. Acest mandat poate fi trimis la sediul asociaţiei sau poate fi înmânat persoanei mandatate pentru al aduce direct la şedinţă.
Reamintim că, în conformitate cu STATUTUL ANAR, un membru nu poate reprezenta şi vota, prin „MANDAT DE REPREZENTARE ŞI VOT”, pentru mai mult de 5 membrii.

ESTE IMPERIOS NECESAR  SĂ PARTICIPAȚI LA ADUNAREA GENERALĂ SAU SĂ DELEGAȚI UN ALT COLEG SĂ VOTEZE ÎN NUMELE DUMNEAVOASTRĂ.

Vă amintim că în conformitate cu Statutul Asociației dacă nu sunt prezenți jumatate plus unul din membrii asociației, Adunarea Generală va fi reprogramată şi la următoarea Adunare Generală se vor lua hotărâri cu jumatate plus unul din totalul membrilor prezenți.

Vă mulţumim anticipat pentru prezenţa dumneavoastră.
Preşedintele asociaţiei,
Cătălin Prunariu.

Pentru a descărca Mandatul de Reprezentare şi Vot pentru Asociația Națională  a  Aviatorilor  din  România  –  apăsați aici.

Pentru a descărca Buletinul de participare – apăsați aici.

Posted in General | 939 Comments

Scrisoare de la un pensionar

Sediul ANAR este :

Bucureşti,  Sector 1,  Str. CAROL KNAPPE,  nr. 14,  Bl. A, Parter,  Ap. 1.

Telefoane:

Secretariat: (+4).021.224.00.44

De ce consider ca statul roman imi ramine dator…

Ma numesc Mioara Popa  si am fost pentru nici doi ani beneficiara unei pensii „nesimtite”, obtinuta pe baza unei legi adoptate in Parlamentul Romaniei. Cum se numea ea la promulgare ? Citez din motivatia acordarii ei:

“O reparatie morala pentru o categorie sociala nedreptatita “…

Unde sintem azi?

Ieri asa-zisul presedinte al tuturor romanilor, a promulgat absolut samavolnic legea care va decima aceasta categorie a personalului aeronautic din aviatia civila, pentru singura vina de a fi reusit sa se constituie intr-o elita care si-a desfasurat o viata intreaga activitatea in mod onest si fara pata.

In marea noastra majoritate am fost angajatii unicei companii nationale de aviatie, ne-am contopit mai mult de jumatate din viata noastra cu anii echivalenti de existenta ai ei.

Am fost – fara exceptii – acolo unde ne-a cerut-o datoria, fara simbete sau duminici libere, fara sarbatori legale, fara Paste sau Craciun in familie.

In 1978 cind am inceput scoala la Centrul de Instruire a Personalului Aeronautic, cuvintele de intimpinare au fost:

„Aveti drepturile unui civil si obligatiile unui militar.”

Acum nimeni nu-si mai aduce aminte nimic… La nici 6 luni dupa ce am inceput zborul, o clasa intreaga de piloti au cazut la Constanta intr-un zbor – scoala. Au fost primii  colegi dintr-un lung sir de oameni deosebiti, cu o meserie deosebita  si cu calitati evident dincolo de medie, care ne-au parasit tragic si mult inainte de ceea ce s-ar considera “timpul”  lor.

Ca au fost accidente in timpul activitatii, ca a fost vorba de boli profesionale toti au plecat fara a se bucura de acea “reparatie morala” pe care unii au numit-o asa de nedrept pensie „nesimtita”… Nu a existat an in care sa nu ne adaugam pe lista celor dusi dintre noi…

Si vorbim de oameni care in cele mai multe cazuri nu au atins 55 de ani. Principiul atit de clamat al contributivitatii nu spune nimic de faptul ca in cazul pensionarilor din aviatie contributia s-a facut pe echivalentul a 35 – 55 de ani, functie de cele mai mari salarii pe economie, pe cind speranta de viata e mult sub media normala a celorlalte meserii.

Dar cui ii pasa?…

Nici Ceausescu nu a indraznit sa egalizeze pensia celor din aviatie cu a altor categorii. Pensia era 75-85% din media a 5 ani avantajosi din ultimii 10. Ciudat cum cel care a urit elitele a stiut sa le respecte munca

Am sa abandonez putin activitatea mea profesionala, ca sa ma intorc la momentul anului 1982, an de gratie pentru mine, an in care exact in 14 iulie  am fost internata la Spitalul de boli infectioase Cantacuzino din Bucuresti, cu diagnosticul hepatita. La capatul a 30 de zile de spitalizare, impotriva tuturor pronosticurilor  negative, contrazicind toate cartile de specialitate, medicii au reusit sa-mi salveze viata. A fost vorba de o forma grava, necesitind perfuzii si transfuzii timp de mai bine de trei saptamini la Reanimare.

11 soldati – ramasi necunoscuti mie pina in ziua de azi – au donat singe pentru salvarea mea. De ce va povestesc asta acum ? Pentru ca la iesirea din spital, medicii i-au spus tatalui meu sa nu se bucure prea tare ca am scapat, pentru ca gravitatea bolii ma va reduce la inactivitate pentru tot restul vietii.

Eram  – inca – la inceputul carierei in aviatie si nu mi s-a parut asta o optiune. La 6 luni dupa spitalizare, complet refacuta, m-am intors la ceea ce stiam cel mai bine si mai cu drag sa fac. Si am ramas pina pe 17 decembrie 2007, cind am efectuat ultima cursa ca insotitor de bord pe ruta Sibiu-Munchen-Sibiu. Am depus cererea de pensionare cu credinta ca Legea speciala inseamna o lege care ma va ocroti in anii care mi-au ramas de trait alaturi de familia mea, ca este o lege la fel de “lege” ca oricare in lumea asta civilizata. Se vede treaba ca m-am inselat. Si de data asta chiar am nevoie de ajutorul cuiva specializat care sa imi spuna cum se poate modifica retroactiv o lege. Sa-mi explice cum se poate revitaliza bugetul unei tari de 20 de milioane cu pensiile taiate la citeva mii. Ca se vrea modificarea felului de a privi pensionarea, foarte bine. Dar fa-o pentru cei care inca muncesc si mai au posibilitatea sa actioneze intr-un fel. Cind s-a inventat si la noi conceptul de pensie privata, eu ca si ceilalti colegi de suferinta de acum aveam peste 35 de ani si nu am fost admisi sa contribuim (nu mai spun ca si asta in sine constituia o discriminare). Iar acum vin tot felul de neaveniti sa-mi spuna ca daca vroiam mai mult sa fi contribuit mai mult…

Modificarea conceptuala a unui sistem de pensie nu se face prin asumare guvernamentala si promulgare pe sest a unor legi abuzive. Si cine sa ne mai ia apararea in conditiile in care raspindacii prezidentiali (a marturisit chiar celebra udrea..) au lansat de mai bine de un an campania:

OMORITI PENSIILE NESIMTITE.

La care au achiesat pe rind toti…

L-au luat etalon de nesimtire pe geica (asa cum cel de obedienta e bocu’…) si au pornit cruciada cu aviatorii. Fara sa ii asculte nimeni nici pe piloti, nici pe noi, personalul de cabina.

In tot acest virtej s-a pierdut din vedere ca in spatele unor epitete se ascund destine, se ascund oameni in cane si oase care s-au vazut batjocoriti pentru ca au executat cu mindrie si competenta o meserie apreciata oriunde in lumea civilizata.

Trebuia sa ne nastem in Romania sa ajungem bataia de joc a tuturor mutantilor care ne-au furat tara si viata atita cita ne-a mai ramas.

In memoria colegei mele de generatie  Carmen Munteanu , cazuta la Balotesti, vreau sa va spun o povestioara pe care am trait-o amindoua la un an sau doi dupa revolutie.

In timpul unei escale, un pilot american, care ne fusese pasager si vroia sa ne felicite pentru surpriza pe care a avut-o  zburind cu o companie romaneasca si simtindu-se foarte bine, ne-a intrebat brusc cit cistiga pilotii romani, pe care el ii considera egalii sai. Amindoua ne-am privit panicate in ochi si ca la o comanda nespusa, am inmultit cu 5 ceea ce colegii nostri realizau doar de citeva luni (cind li s-au marit mai substantial salariile fata de perioada de dinainte de Revolutie). Cind – multumite de ideea noastra de a nu-i pune pe pilotii romani in situatia de a fi desconsiderati pentru salariile lor – i-am comunicat fara sa respiram suma pilotului american.

Va puteti imagina socul nostru cind – absolut involuntar – acesta a urlat

- “CEEE ???  SINTETI SIGURE CA NU GRESITI?   PENTRU BANII ASTIA NU AS PUNE PICIORUL NICI PE SCARA AVIONULUI….DAR SA MAI SI PILOTEZ….”

Si viata acestor oameni, cu aceeasi pregatire ca a celor americani, britanici,  francezi, germani sau toti ceilalti din tarile civilizate cu care va face placere sa ne comparati la aterizare, s-a desfasurat mereu la aceleasi  standarde profesionale, cu aceleasi tipuri de avioane, pe aceleasi cai aeriene, la aceleasi aeroporturi, respectind aceleasi reglementari  cu ale colegilor lor din afara granitelor.

Cu o singura si majora diferenta : SALARIUL.

Poate de aceea, in ziua in care Parlamentul Romaniei a validat  Legea 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila din Romania, unanimitatea a venit nu din „ratiuni clientelare”, – caci a votat pentru ea tot spectrul politic, opozitia si puterea laolalta. A venit  ca o recunoastere a realitatii ca viata noastra profesionala s-a desfasurat in conditii deosebite, care din motive ce tineau de sistem, nu a fost recunoscuta si financiar la fel ca pe plan mondial. Al doilea motiv  a fost si faptul ca – evident -  pentru marea majoritate nu se mai punea problema continuarii activitatii, deci pensia raminea singura sursa de venit.
Sa va mai povestesc cum, o data, un parlamentar din cei ce brazdeaza cerul patriei cu ajutorul “nesimtitilor”, cu citeva luni inaintea dezbaterilor din Parlament pentru legea in cauza, a vrut sa fie ironic cu un comandant de aeronava inaintea decolarii de la Bucuresti. Acesta a dat mina si discuta colocvial cu un angajat de la sol care supraveghea incarcarea bagajelor in calele avionului.

- „De cind fraternizeaza un comandant cu un bagajist?”  i-a spus parlamentarul, mindru de umorul sau… Comandantul l-a luat atunci de-o parte si i-a spus: “Permiteti sa vi-l prezint pe domnul comandant de TU154” …

Numele nu este esential ca argument, dar noi il stim…

- „Are o pensie de 800 de lei dupa 30 de ani de aviatie! Compania TAROM l-a mai angajat ca sa poata face fata cheltuielilor de subzistenta in functia de incarcator”.

Cu ochii in lacrimi, parlamentarul s-a scuzat si a promis ca va face ceva pentru asta. El, poate, a facut…

Dar presedintele tuturor romanilor – cu exceptia celor beneficiari de pensii „nesimtite” – a zis initial DA (promulgind legea). Apoi, pentru ca dadea mai bine la alegeri sa stirneasca minia revolutionara a majoritatii pensionarilor contra noastra, a zis si a facut totul ca sa fie NU.

Sa va mai povestesc de ce cred ca statul roman imi este dator in continuare…

Pentru asta ma intorc in 1983, cind cel care a fost fratele meu a fost diagnosticat cu scleroza in placi, o boala incurabila cu prognostic inevitabil de maxim 10 ani. Avea 36 de ani in 1990 cind a murit si a lasat in urma o sotie si doi baieti de 6 si 8 ani la vemea aceea. Statul contributiv de atunci (si de acum… din pacate), a oferit la moartea lui suma de 400 de lei ca pensie de urmas pentru amindoi copiii. Fratele meu a fost inginer si pentru ca nu avea o vechime in munca prea mare (evident din cauza acestei boli care il paraliza progresiv), nu a avut nici contributie prea mare.

Era departe epoca in care o femeie deosebita a creat precedentul pentru plata a trei alocatii de stat pentru trei copii.

Oricum decit sa incerc sa cistig in instanta un drept al unor copii care nu aveau alta vina decit ca tatal lor murise, m-am inhamat alaturi de cumnata mea la sustinerea financiara si a copiilor fratelui meu.

Viata mi-a dovedit ca am investit in viitorul unor tineri de isprava ce au ajuns la rindul lor ingineri si sint o mingiiere pentru mama lor si o binecuvintare pentru noi, familia din jurul lor.

Unde a fost statul ? Absent sau nesemnificativ ca de obicei…

Si asta in conditiile in care toata  viata mea m-am bazat doar pe salariul  meu,  nu am avut nici firme, nu am avut nici facultatea de vinzari succesive ca altii, iar la calcularea pensiei mele s-a luat in consideratie un salariu pe care cu mindrie raportez il depasea chiar si salariul femeii de serviciu din aeroportul Otopeni la data aceea…

Ba mai mult pina in 1989, cind am nascut la rindul meu un baiat, mi-a perceput si binecunoscuta taxa pe celibat, ca sa ma invat minte ca nu contribui la natalitatea patriei…

As putea sa va povestesc si cum mi-am crescut fiul, l-am crescut tot ca singura sustinatoare materiala in urma destramarii primei mele casnicii. Ce a facut statul pentru el?

I-a stabilit din 1998 si pina anul trecut o pensie alimentara de… tineti-va bine… 50.000 lei vechi adica 5 RON.

Instanta tinind cont ca la ora procesului fostul meu sot era somer (culmea, ce mica e lumea… dat afara de restructurarea facuta de basescu personal in 1996, printre insotitorii de bord ai Companiei Tarom).

Nu am facut nimic pina anul trecut, cind tatal copilului meu – care a apucat exact doua luni din pensia „nesimtita” - a decedat. I-am facut dosarul pentru pensia de urmas de care beneficiaza acum fiind student la Sibiu.

V-ar mira foarte tare daca i se va recalcula si lui pensia de urmas pentru ca tatal lui mort ca pensionar „nesimtit” se va supune din mormint, retroactiv, legii celei noi ? Pe mine, nu.

Va intreb – totusi – pe noi cine ne apara, cine ne poate reprezenta drepturile calcate in picioare ilegal, interesele? De ce lacrimile noastre de neputinta sint mai putin indreptatite decit ale unui pensionar “obisnuit”, de ce s-a creat crevasa asta intre categorii sociale care nu au facut altceva decit sa isi faca datoria toata viata lor.

De ce la revolutie eram toti de aceeasi parte a baricadei si acum sintem pusi fata in fata ca dusmani?

Si mai ales, cum de am ajuns dusmanii poporului muncitor, de ce nimeni nu vrea sa ne mai sustina cauza la fel ca in 2007 in Parlamentul Romaiei?

Cu ce am gresit sa meritam acest tratamentul?

Am sa ma opresc aici pentru ca stiu ca abuzez de timpul unor oameni ocupati. Poate am reusit sa va stirnesc si interesul de a ne cunoaste mai bine. O sa ramineti mirati ca nu sintem deloc ca cei portretizati de media in campaniile de presa de tip: „OPRITI PROFITORII DE PARTID”…

Cu toate acestea spuse, mai sper sa va conving sa ne aparati cauza in media, in Parlament, si/sau intr-un eventual litigiu in justitie. Sperind ca ati avut rabdarea sa parcurgeti paginile mele pina la capat, va urez multa sanatate.

30 iunie 2010                                                              Cu multumiri,
Sibiu.                                                      Mioara Popa

Posted in General | 8,716 Comments

SITE ANAR

Convocare pentru şedinţa Adunării Generale a Asociaţiei
În atenţia tuturor membrilor asociaţiilor ANAR şi ANAP

Conform deciziei Comitetului Director, membrii Asociaţiei Naţionale a Aviatorilor Pensionari sunt convocaţi pentru data de 28.05.2011 ora 09:00 să participe la şedinţa ordinară a Adunării Generale a Asociaţiei.
Şedinţa Adunării Generale va avea loc în amfiteatrul BPA aflat la parterul Facultăţii de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Sectorul 1, B-dul Mărăşti, nr. 59.

Ordinea de zi propusă este următoarea:
1) – prezentarea activităţii asociaţiei desfăşurată în cursul anului 2010;
2) – raportul Comisiei de Cenzori a ANAP, privind activitatea financiara a asociaţiei desfăşurată în anul 2010;
3) – aprobarea raportului Comisiei de Cenzori şi descărcarea de gestiune a persoanelor implicate în gestionarea fondurilor asociaţiei, pentru anul 2010;
4) – acţiunile întreprinse de asociaţie până în prezent în scopul apărării drepturilor de pensie legal obţinute ale membrilor asociaţiei;
5) – acţiunile care trebuie şi pot fi întreprinse în continuare de către asociaţie şi/sau de către membrii săi, în scopul redobândirii pensiilor de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist;
6) – propuneri privind activităţile şi acţiunile asociaţiei pentru atingerea scopurilor pentru care aceasta a fost constituită;
7) – diverse.

Comitetul Director solicită tuturor membrilor asociaţiei să fie prezenţi la această Adunare Generală ordinară la data, ora şi locul stabilit.
De asemenea, membrii asociaţiei care accesează site-ul nostru sunt rugaţi să sprijine asociaţia şi să anunţe această şedinţă şi altor colegi pe care îi pot contacta, astfel încât să reuşim să fim prezenţi cât mai mulţi membri.
Membrii asociaţiei care, din motive obiective, nu pot participa la şedinţa Adunării Generale sunt rugaţi să mandateze pe un alt membru care va fi prezent la şedinţă. Mandatarea se face conform Statutului ANAP prin completarea şi semnarea formularului tipizat „MANDAT DE REPREZENTARE ŞI VOT” care poate fi luat de pe site-ul asociaţiei. Acest mandat poate fi trimis la sediul asociaţiei sau poate fi înmânat persoanei mandatate pentru al aduce direct la şedinţă.
Reamintim că, în conformitate cu STATUTUL ANAP, un membru nu poate reprezenta şi vota, prin „MANDAT DE REPREZENTARE ŞI VOT”, pentru mai mult de 5 membrii.

Vă mulţumim anticipat pentru prezenţa dumneavoastră.
Preşedintele asociaţiei,
Manolache C-tin.

——————————————————————————————————-

Doamnelor si domnilor Aviatori,

Acesta este primul site global al Aviatorilor din Romania.Prin intermediul lui, Asociatia Nationala a Aviatorilor din Romania (ANAR) isi propune sa usureze comunicarea intre toti aviatorii din tara, sa puna la dispozitia lor informatii utile, sa raspunda la dorintele sau necesitatile lor.
Va rugam sa cititi statutul Asociatiei si alte informatii relevante.Puteti accesa si Monitorizarea presei pentru o sinteza la zi cu stirile de ultima despre aviatie si alte probleme care ne intereseaza.
Find la inceput, va rugam sa dati sugestii, sa faceti comentarii pentru imbunatatirea lui.
De pe acest site puteti accesa direct si siteul Asociatiei Nationale a Aviatorilor Pensionari.
Va mutumim, pentru Consiliul Director,
Admin.

Posted in General | 9,147 Comments